Un cort . Batut de soare si nisip. Malul raului Iordan. Se zice ca in acest cort traieste o tiganca. O tiganca care ghiceste viitorul. Cate asemenea povesti sunt in lume…nici nu stii ce sa mai crezi. Dar, intr-o dimineata, un barbat intra in cort. Tiganca se uita la el. Nu schiteaza niciun gest. Il pirveste din cap pana in picioare pe noul venit.
Tiganca: Imi aduci aminte de cineva. Cine esti?
Barbatul: Conteaza? Am venit sa imi ghicesti viitorul.
Tiganca se uita lung la el.
Tiganca: Stai jos.
Barbatul se aseaza in fata ei. Ea aprinde doua lumanari si inhaleaza fumul. Umbrele danseaza in jurul ei. Barbatul nu se sperie. Tiganca il priveste iar lung.
Tiganca: Ciudat. Umbrele nu se apropie de tine. Si imi soptesc…imi soptesc viitorul tau.
Barbatul: Ce iti spun?
Tiganca: Ca esti tanar. Dar mai batran decat lumea. Copil si barbat in acelasi timp. Vei cunoaste tradarea dar si loialitatea. Vei manca si vei fi infometat. Vei bea si vei fi insetat. Vei fi intreg si in acelasi timp ranit. Vei cara in spinare greutati in timp ce soarele iti va arde spatele, dar te vei simti mai usor decat un fulg. Vei fi chinuit, dar fericit. Vei muri, dar in acelasi timp vei fi viu. Si vei fi viu, dar in acelasi timp mort. Vei lupta. Vei pierde si in acelasi timp vei castiga. Vei castiga dar totodata vei pierde. Vei cobori in Infern dar apartii Raiului. Umbrele vor fugi de tine, dar totodata ti vor inchina. Lucifer te va infrunta dar in acelasi timp iti va cadea in genunchi.
Barbatu, zambeste trist.
Tiganca se ridica brusc si se apropie de marginea cortului inspaimantata.
Tiganca: Cine esti tu? Ce esti tu? Nu am vazut niciodata asa ceva! E ca si cum…
Barbatul raspunde.
Barbatul: Eu sunt. Atat. O viata intreaga ai prezis viitorul oamenilor. Astazi am venit aici ca sa iti arat altceva. Sa iti arat ca absolut nimic nu e stabilit. Nimic nu e trasat deja. Ai auzit vreodata povestea Genezei? Cum a aparut omul? Din Adam si Eva? Si cum sarpele i-a corupt pe amandoi sa guste din marul cunoasterii? Cum ei au indraznit sa se ridice la nivelul lui Dumnezeu?
Tiganca ii raspunde precaut: Da…am auzit povestea.
Barbatul, continua sa vorbeasca in timp ce in ochii lui se desfasoara intreaga istorie a omenirii.
Barbatul: Am vazut multe in viata mea femeie. Prea multe. Omul este atat de…naiv. Chiar las as spune. Decat sa lupte sa fie artizanul propriului destin se complace in credinta in Dumnezeu. Are impresia ca daca se roaga Dumnezeu il va ajuta. Da, poate il ajuta. Dar nimic nu iti pica din cer. Trebuie sa lupti. Sa te chinui. Sa tragi. Pentru tot. Sa meriti. Stii cum i-a pedepsit Dumnezeu pe Adam si Eva?
Tiganca: Nu inteleg…
Barbatul: Izgonirea din Rai nu a fost pedeapsa. Nu. In realitate, Dumnezeu nu i-a pedepsit. Le-a dat voie sa guste divinitatea. Caci ce inseamna sa fii Dumnezeu? Sa stapanesti ratiunea. Si ce este ratiunea? Capacitatea de a face distinctia intre bine si rau. Si de a face o alegere. Asta inseamna. Dumnezeu le-a daruit raul. Drept comparatie. Apoi urmasii lor intotdeauna au avut de facut aceasta alegere. Dar niciodata omul nu poate fi complet bun sau complet rau. In schimb oamenii sunt definiti de cateva momente in viata lor. Cand alegerile pe care le fac ii marcheaza drept om bun sau om rau.
Tiganca: Dar Dumnezeu nu i-a facut pe oameni dupa chipul si asemanarea Lui?
Barbatul zambeste ironic. Se ridica sa plece. Inainte de a iesi din cort ii arunca o ultima privire tigancii.
Barbatul: Cine a zis ca Dumnezeu e perfect? De azi inainte nu vei mai prezice viitorul. Lasa oamenii sa isi urmeaze calea faurita de ei. Doar asa vor fi demni de Rai. Nu exista rau sau bine. Exista doar perspective. Adevarul este relativ. Adevarul tau, nu este si al meu. Asa ca…iti voi spune un secret. Pedeapsa pe care Dumnezeu v-a dat-o….a fost libertatea. Si libertatea de a alege macina mintea unui om cel mai mult. De azi nu vei mai prezice.
Barbatul iese din cort, lasand tiganca singura. Timp de cateva minute ea sta in tacere si nu se misca din loc. Abia apoi, sopteste tremurand:
-Acum stiu cine esti… Iisus.