Am auzit că vrei să-ți uiți iubirea
Așa crezi că-i vei pierde amintirea?!
Dezbrăcând haina împreună împletită
Vei găsi un nou sens, cu inima dezgolită?
Fire purtate prin timpuri, vechi și noi
Câte mai povestesc despre noi doi.
Atingerile ce pielea ta le-a memorat
Nu le vei putea șterge strat cu strat.
De ce te sperie tăcerea sau uitarea
Când aceleași culori pictează zarea.
Tine minte – inima nu uită ce iubește!
Dacă uitarea e cea care te amăgește.
Un vânt, o ploaie va aduce aproape
Și te vei trezi că vei rosti în șoapte
Pe-acel sentiment care ți-a fost lumină
Dar vezi – slăbiciunea omului e de vină.
