Cand soarele nu mai apune,
Momente calde, vremuri bune,
De-un gand apropiati mereu,
Noi impreuna, tu si eu.
Cand soarele nu mai apune,
In linistea ce se asterne,
Zambind mereu ca-n prima zi,
Noi impreuna, noi am fi…
Cand soarele nu mai rasare,
Doi nori se vad in departare,
Doi nori, o singura furtuna,
Noi separati, dar impreuna.
Cand soarele nu mai rasare,
Momente reci, vremuri amare.
In ploaie trista de suspine,
Noi separati, eu fara tine.
Cand soarele nu mai rasare,
Cand totul trece in uitare,
Cand lacrima-i otravitoare,
Cand aparent, e nepasare,
Cand nu mai e comunicare,
Cand amintirea noastra moare,
O umbra-n capat de traseu,
O umbra, doar una… doar eu.
Când Soarele nu mai apare…..ce ar mai putea fi?….un întuneric de noapte, de…moarte… moartea căprioarei, lebedei….a ei….perechea lui(?)….