Acum peste un sfert de veac am avut privilegiul de a îl avea ca profesor pe domnul Vasile Fanache, un om pe care l-am admirat mult și căruia i-am mers, nu știu de ce, la suflet. A fost unul din marii noștri specialiști în opera lui Caragiale și îmi aduc aminte cum ne spunea, la acea vreme, că dacă ne uităm în jur, vom vedea cum Caragiale e mai actual ca oricînd. Au trecut cîțiva ani de cînd Domnul Profesor a plecat dintre noi spre lumea celor care nu mai cuvîntă. Și care sînt prezenți în sufletele noastre prin amintirile pe care ni le-au dat sau prin scris. Țin minte cum, la o discuție cu iz părintesc, mi-a spus să nu caut în viață senzaționalul, știrea, noutatea cu impact de prima pagină a ziarelor. „Căutînd senzaționalul, vei pierde din vedere esențialul” – este lecția pe care o rețin de la discuția avută pe coridoarele generoase ale Facultății de Litere din Cluj. E mult mai bine să cauți – și să urmezi – senzația decît senzaționalul – a fost concluzia acestei lecții dintr-o frumoasă zi de iunie.
Am luat întocmai sfatul Domnului Profesor și nu am tăgăduit cuvintele sau realitatea din spatele lor. Am cotit brusc spre ceea ce era daimonul meu și nu focurile de artificii din jur. Am dat slovei viață pe hîrtie și nu am irosit-o în aer. Am sădit frumos și am săpat via unde plata de la capătul zilei era puțină sau neinteresantă. Și nu am cedat.
Am văzut, în timp, cum cei care au cultivat senzaționalul au cules cenușa focurilor de artificii. Cum războiul de azi nu mai însemna nimic mîine, cum prima pagină devenea mereu alta, cum senzaționalul era tot timpul altul, chiar dacă senzația era aceeași. Și am ajuns, în timp, să îl înțeleg pe Domnul Fanache și să îi dau dreptate. Și văd cum astăzi Caragiale este mult mai actual chiar și decît acum un sfert de veac. Și cred că este, astăzi, rîndul nostru să dăm mai departe celor care vin lecția renunțării la senzațional. Să nu cedăm în fața provocărilor de orice tip care, din nefericire, nu fac altceva decît să ne îndepărteze de la esențial. Dacă vrem ca opera lui Caragiale să rămînă doar o lecție din cartea de literatură. Dacă nu, vom rătăci, așa ca și acum, cu oameni mediocri care ne conduc, cu socotelile care ne sînt stricate “de la centru”, cu veșnica întrebare “eu cu cine votez?”. Astăzi, din nefericire, răspunsul este unul singur: cu senzaționalul. Nicidecum cu esențialul!
