O nouă fațetă a inferiorităţii

“Arta ne este dată pentru ca să nu murim de atâta Adevăr.”

De mii de ani, printr-o continuă repetare, percepțiile din Natură trec, din experiență, în inconștientul colectiv sub forma unor arhetipuri, care modelează gândirea umană.

Arhetipurile sunt formele în care se cristalizează, în inconştientul colectiv, primele experienţe ale oamenilor. În experienţa individuală, arhetipul este aprioric, dar nu este ereditar, ci se moştenește prin inconştientul colectiv. În mod sigur, arhetipurile sunt izvorul miturilor, iar miturile sunt sursa conştientă a categoriilor logice. De asemenea, miturile reprezintă tinereţea categoriilor, iar categoriile sunt maturitatea miturilor.

Bunăoară, Mitul lui Sisif este și astăzi acelaşi, ca atunci când a apărut, doar înţelesul lui e altul: lipsa de sens a oricărui efort uman a devenit destinul omului de a da un sens vieţii sale. Zeii au crezut că-l condamnă la zădărnicie, dar el a descoperit că ascensiunea însăşi e o minunată aventură. Imaginația înaintează de la mituri la categorii prin derivarea conotaţiilor. Altfel spus, miturile au o denotaţie minimă şi o conotaţie maximă. Ele exprimă – în mult mai mare măsură – atitudinea emoţională faţă de realitate decât cunoştinţele despre realitate. De pildă, mitul Paradisului pierdut exprimă nostalgia timpului primordial, când oamenii nu aveau timp de analizat ce e Bine şi ce e Rău. De fapt, categoria cauzalităţii se referă la acea legea fundamentală a determinismului, dar nu spune mai nimic despre cât de supărătoare este indiferenţa ei faţă de năzuinţele omului.

Să luăm în considerare și mitul Străinului, ca mit al Răului, zămislit de arhetipul fricii şi al urii faţă de cel “diferit” (considerat duşman). Acesta exaltă şi astăzi xenofobia devastatoare obstrucționând îndreptatrea gândirii spre înţelegerea “celuilalt” ca partener.

Prin urmare, s-a tot afirmat că lumea noastră reală – a vremelniciei, a mărginirii, a relativităţii, a infinitului, a absolutului, a perfecţiunii –  este o degenerare a superiorului, pentru că spiritul nu poate să vină decât de “sus”. De fapt, umanitatea va face un imens pas înainte în clipa în care oamenii vor înţelege că lumea ideală nu este decât visul lumii reale, că infinitul, eternitatea, absolutul şi perfecţiunea sunt doar ţintele mărginitului, vremelnicului, relativului şi imperfectului.

În mod sigur, omul nu este spirit materializat, ci materie spiritualizată. Așadar, inferioritatea cauzei nu împiedică superioritatea efectului, relativitatea nu scade valoarea adevărurilor, ci le sporeşte rigoarea. Trăim în epoca în care tehnologia a înlocuit magia. După ce au făurit vorbirea ca să comunice unii cu alţii, oamenii au încercat să comunice în acelaşi mod şi cu o “lume a tăcerii”; a sosit momentul în care vorbirea să nu se mai abată de la rosturile ei omeneşti.

În concluzie, ajutorul nu vine din afara omului, ci de la om. Cum ar zice omul religios: “Ajutaţi-vă unii pe alţii şi Dumnezeu vă va ajuta”. Miturile de ieri şi de azi îşi păstrează valabilitatea. Nietzsche conchidea: “Arta ne este dată pentru ca să nu murim de atâta Adevăr”.

Sisif

Mădălina Dumitrache

Mădălina Dumitrache Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Recomandări

2 comentarii

  1. Dorin

    Hmm, penultimul paragraf este extrem de subiectiv si categoric. O simpla opinie personala… Cu putin efort, se poate si mai bine!

    1. Mădălina Dumitrache

      Domnule Dorin,

      Apreciez bunăvoința dvs. de a-mi acorda ”șansa” de-a face …puțin efort ca să fiu înțeleasă bine.
      Din păcate, nu pot fi de acord cu expresia ”extrem de subiectiv”, fiindcă nu există grad de comparație pentru subiectiv. Apoi, opinia trebuie argumentată nu doar …comentată. Asta, în cazul în care doriți atenția cuiva.
      Probabil, conectorul argumentativ ”în mod sigur” a stârnit ușoara derută. Totuși, expresia venea în sprijinul argumentării, aceea că omul nu este o ființă inferioară.

      De asemenea, introducerea dvs. – cu ael ”hmm”- pare condescendență/aroganță. Dacă v-am părut superficială, iar articolul nu a fost pe măsura înaltelor dvs. așteptări, nu mi se pare firesc să vă fi pierdut vremea cu acel comentariu.

      Numai bine!
      Mădălina Dumitrache

Adaugă comentariu