Șapte lucruri despre solstițiul de iarnă.
1. Solstițiul de iarnă reprezintă începutului iernii astronomice. Deși din punct de vedere calendaristic iarna a început la 1 decembrie, din punct de vedere astronomic iarna anului 2020 a început abia pe 21 decembrie. Mai exact, la ora 12:02.
2. Noaptea solstițiului de iarnă este cea mai lungă a anului: 15 ore și 10 minute (iar ziua are doar 8 ore și 50 de minute). Apoi, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
3. Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) și stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămâne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ, de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine staționar (din cauza inversării sensului său de variație).
4. Atunci când în emisfera nordică are loc solstițiul de iarnă, în emisfera sudică are loc solstițiul de vară (unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiaza este cel mai mare), fiind ziua cea mai lungă din an.
5. Ansamblul megalitic de la Stonehenge a fost astfel construit încât, la răsărit, lumina soarelui să cadă într-o direcție precisă. Construcția datează, cu aproximație, din 2050 î.Hr. și este și astăzi locul în care se adună druizii moderni și păgânii planetei pentru a celebra acest eveniment astrologic.
6. Străbunii noștri celebrau solstițiul de iarnă urcând pe munte, cu torțe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui și a se închina acestuia, precum și altor zeități. După rugăciune, se țineau petreceri cu foc, se cânta și se dansa până la asfințit, când oamenii coborau la casele lor.
7. Sărbătoarea evreiască Hanuka este asociată solstițiului de iarnă, iar japonezii celebrează de ziua solstițiului de iarnă ieșirea din peșteră a zeiței Amaterasu (în mitologia niponă, Zeița Soarelui).
