Nu plânge,
Nu te zbate.
Acum
o să îți cos încet
Aripile pe spate,
Le-am găsit pe crengile visului
atârnate,
Niște accesorii de carnaval
Vechi și uitate…
Da, le-ai uitat
În frenezia alunecării în iluzie,
Când ai descoperit gustul sângelui
Imposibil de descris
Și de cuprins
Între parantezele lor fulguite…
De-aceea le-ai dezbrăcat ușor
Și-acum îți curge prin venele
Zvârcolite,
Însingurarea.
(Valul nu există,
Dacă nu există marea.)
Îți cos încet Aripile sidefate,
Cu capilare de stele
Răscoapte,
Să știi Adevărul,
Să-l respiri,
Să-l trăiești,
Să îți amintești
De unde vii,
Cine ești.
Dezorientarea,
Limitarea,
Frica aceea tainică,
Încrâncenarea,
Fac cusătura
Zadarnică.
Ia-ți aripile
Ce nu au uitat zborul
Și fii
Adevărul!
Înțelege-ți
Valoarea!
(Noi nu suntem valuri.
Suntem Marea.)
