Mușcătură împoftată
direct în malul largului,
acolo unde dâra trăită
irizează în furnicături decolorate.
Așa ne sorbeam antebrațul
noi, cei cu răspunsurile ne-ntrebate,
ca în copilarie
când ne făceam ceasuri de mână
din urme reziduale de dinți roz
pierdute prin proprie piele,
piele oarbă, ca mierea de iele.
Așa ne balansam noi
pornirile oprite
mereu de-a curba-n spirale
de tip bisectoare
trasate din unghiuri cu vârfuri căzătoare
Așa am ajuns
adunați adultați,
vrie în vrie,
oameni burghie.
(cu pală sfială,
te rugăm Doamne
de-ngropare verticală)
