L-am văzut în firul ierbii, În flori de măr,de cais și în magnolii, L-am văzut în zborul lin de vrăbii Și în trilul duios al privighetorii. L-am văzut în adieri blânde de vânt, În dimineți
Te scot din mine şi-alerg după tine apoi Eşti al meu, şi-ţi dau aripi înalte şi negre să zbori Te chem pe pământ, te alung către cer, către nori Mi-e peste puteri să te las,
Am terminat de construit robotul performant Am terminat de șlefuit al lumii diamant Am reușit să fur din timpul cifrei o Floare Nu fur decât o frumusețe trecătoare... Am început să desenez pe clipă în
si-a scris cu lacrimi oarbe afișe pe care lumina le-a lipit pe granițele unei țari locuite numai de oftalmologi avea nevoie de bani să-și plătească operația pentru recăpătarea vederii suma încherbată i-a fost inutilă chirurgii
Când răsare luna peste ape simt că-mi ești cu sufletul aproape, lacrimi dulci de fericire de sub pleoapele-mi grele cad pe obrajii care de emoție îmi ard când alt răsad de flori de dor plantez
Întoarce-te acolo unde se smulg speranţe în faza de mugur din disperate piepturi ce n-au avut în faţă decât necuprinse distanţe de naivele visuri curmate atât de prematur. Întorce-te acolo unde viilor li se pironesc
Iar zorii se ivesc, Iar noaptea trece... Spre depărtări privesc Și lacrima e rece . Doar gândul e hoinar Încearcă să alunge, Tristeți ce iar apar... Și dorul mă înfrânge. Și inima îmi bate Iubirea-adăpostind,
Nu am trăit nicio zi fără o picătură de dor. Dorul a fost și este parte din mine mereu. Uneori era parte din pielea mea, din corpul meu, atunci când mi-era dor de atingerea cuiva,
m-ai răzgândit de fiecare dată și îmi părea firesc să spun je t'aime, fără să știu că-n lumea-ți complicată iubirea este doar o rimă de poem... mă vei privi o vreme pe ascuns. despovărat... în
Te-am scris cu cerneala din sânge, Timpul se stinge și pare că n-ajunge, dar pe suflet mirajul e viu și se scurge în valuri, în pete de om și pustiu... Pe mine mă știu, pe
S-a mirat şi Dumnezeu când a văzut Că eşti aşa frumoasă Când tu zâmbeai Lumina se făcea în rai Iar când plângeai Plângeau şi îngerii cu tine Şi se rugau să-ţi fie bine. Când tu
Privesc afară și văd o zi de iarnă dezbrăcată de zăpadă.Ieri totul era imaculat, copacii își înălțau maiestuos crengile asemeni unor coroane argintate, aveau sămeția cerbilor pe vârf de munte. Niciun defect , nicio fisură,
Vântul duce o luptă grea afară, iar eu duc o luptă și mai grea în patul meu rece,unde obișnuiam să dorm cu..ea. Mă lupt cu gândurile care îmi invadează liniștea. Mă uit pe fereastra plină
În ultima perioadă, mă inspiră enorm de mult tulul: tulul roz și tulul bleumarin. Dacă poezia ar putea fi atinsă, ar trebui ca degetele noastre să simtă o senzație vălurită de tul – de tul
Mâine, paşii ne destramă, sub foşnet uşor de frunze În miros de toamnă udă, de pământ şi prea mult dor Gânduri valuri îmi ascund, trist sub bruma ochilor Cum să îl aştern pe mâine, peste