Ne plăcea nouă Joaquin Sabina, ne plăcea și vinul roșu argentinian, muntele (mie mai mult în poze, lui mai mult în realitate) și marea. Marea luptă care nu se termină niciodată, dintre bine și rău,
În ziua-n care plouă a-ntristare, Se-aude-n cer un imn de bucurie Ce îndulcește-a vremii apăsare Cu-nfiorări din tril de ciocârlie. Și râd atunci corolele-ntristate, Neamintindu-și razele ce nu-s, Iar în petale noi, înmiresmate, Aromele n-au
Inserții argintii ți-am adunat de la tâmple, Le-am plimbat în caruselul viscerei Le-am făcut lac nemișcat Pentru păstrăvi nălucă... Inserții argintii am confecționat Cu solzi insistenți, Gâdilați de ape de munte, Energie verde curgând... Muzicalitate
În zilele de stat în casă, Caut florile în amintiri. Le-am regăsit! Sunt la fel de frumoase! Au păstrat parfumul clipelor, Ca o readucere de gând dus, De pași făcuți pe lângă ele. O amintire
Când ajung în squarul unui oraș nou, simt siguranță. În pătratul lui. Mă întreb unde nu sunt? E dimineață. Invizibile diagonalele unor vremi de aur, ce demult! Cafea în mână. Unde sunt cel ce sunt
Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naşte de două ori, eu asta am citit în ochii tăi şi mi-e teamă Atât de teamă De
Îți doreai trandafirii din sufletul meu, Cu petale de foc și arome de dor Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu Obținut în apusuri de timp arzător. Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung Și-n
Am un mare noroc Pot să îmbrățișez câmpii cu maci Pot săruta focul din lalele Pot fi romantic cu pădurile din munți Pot strânge în brațe norii până plouă Și apoi pot atinge fiecare picătură
Se odihneau pe-o pajiște-nflorită Și îi sorbeau culoarea, ochii tăi, În primăvara-n care, fericită, Mă însoțeai pe ale vieții căi. Îți devenea privirea o visare Ce cuprindea tărâmul meu de vis În care îmi doream
o după-amiază de aprilie – la curs… stăteam, ca de obicei, în prima bancă – să-ţi sorb fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare privire… şi fiecare zâmbet… şi, uneori, mă căutai cu privirea : zâmbeam…, continuai…;
O grădină plină cu flori. Mulți trandafiri, câteva gladiole, vreo trei, patru lalele. Un balansoar, o carte și gânduri. Multe gânduri care te aduc lângă mine chiar dacă tu ești departe. Foarte departe. Știu, gândurile
Purtăm în vene sevă de trădare, principiile noastre au devenit caduce, răstignim adevărul fără remuşcare şi spânzurăm Lumina pe cruce. Prigonim iubirea şi iertarea divină, ascunşi sub masca unui convins ateu, cerşim cu îndurare o
Mereu m-ai privit ca pe o poartă. Una care deschide noi orizonturi de fericire sau suferință, orizonturi transformatoare, uimitoare pentru ceea ce au putut deschide pentru tine prin mine. Uneori multiversul pe care îl deschideam
Eram emigranți din naștere. Mâinile noastre erau cârlige. Ne-am instalat rapid pentru că aveam doar o pastă de gânduri, o colecție de creioane, o iubire mare și un cuvânt: Naz, the pride you feel from
Joacă soarele-n fereastră Umbre peste flori îmi lasă Frunzele par fermecate De ispite sunt furate. La fereastră le-nsoțesc Cu tot ce le dăruiesc: Stropi de apă- nsuflețită, O privire liniștită. Zilnic ele- mi dăruiesc Pacea