Tot ce ştiam, ştiam pentru că tu erai cu mine. Ochii tăi se închideau cu sunete de table ascuţite, se deschideau cu invocaţii de brahman şi se-nvârteau fără să-mi dea de ştire. Cântau pantofii tăi,
Până şi cizmele îmi stau trântite la intrare, una într-o direcţie şi una în cealaltă. Ca o atenţionare. Nu pot vorbi despre trecutele mele nopţi, sunt mult prea grele. Ca stropii aceia de Samsara suspendati
Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level.
Și-ai să uiți că ți-am fost dată... O să-ți ating tâmpla cu-n ac ce scrie-n slove uitate și-n gestul meu de vals când o să-ți vin de hac o să te-ating în vremuri prea umblate