O jale se-aude, o jale mă cheamă, Să m-arunc în abisul obscur fără teamă Să gust din nimicul hain şi etern, Întunericul rânced, lugubru, obscen. Un suflet în patimi, un suflet pornit, Să vadă-absolutul în
Pe-un perete cu buze mute Se vede, se află o fată cu riduri multe. Anii trec și nu realizezi Ce-ai făcut pentru tine anotimpuri întregi. Ești un vis, ești o comoară Nu-ți lăsa viața într-o
Am lăsat să mă tot ningă şi zăpada să m-atingă, fulgii de zăpadă reci, prin omăt să mă îneci. Să mă readuci la viaţă, cu săruturi lungi pe faţă ca, încet, să-neci apoi tot ce
Prima petală cu greu se desprinde purtându-mi gândul în lină plutire: "Mă iubeşte..." Lacrimă însângerată, "Nu mă iubeşte" află tainic ascunziş în braţele ierbii-nalte. Una câte una, se aştern în juru-mi înfocate "Da" şi "Nu",
Inima las-o în palma mea, şi taci, uitând de tot de ea, mă îngrijesc s-o pun în ţiplă, am s-o-nvelesc în foaie triplă. Iar tâmpla-ţi lasă-ţi-o uşor, fragilă-aşa, plină de dor, nu mai vorbi, nu
Încă de când a mers prima dată cu taxiul, lui Ivan i s-a întâmplat ceva fatal: s-a îndrăgostit. Era sfârșit de octombrie, stătea plictisit pe scaunul din dreapta șoferului, calculând dacă-i ajungeau banii pentru acea
Este o fire visatoare, Careia ii placea sa zboare Cu mintea departe, Dar problema era ca ramanea cu corpul pe-aproape. Intr-o zi s-a trezit, Visand la masa, Cu ochii gogonati, Mama o certa ca mancarea
Dintre toate durerile dragostei, durerea disparitiei omului iubit e cea mai mare. Catre toate celelalte foste iubiri ramase pe pamant, intotdeauna mai poti face ceva, chiar daca mic, chiar daca unilateral, chiar daca obsedat. Inca
Demult, în lumina ce brusc exulta Din Sinele cast şi voinţa de-a fi, Vibraţia-naltă deja cunoştea Splendoarea întregului şi se crea Prin simplul impuls de a se dărui. Neantul, surprins şi profund tulburat Sorbi cu
Iubite-ţi faci timp să vezi norii cum plâng cum îşi toarnă năduful amar cu găleata să fi strâns de ceva timp lacrimi în gând şi-acum că pot plânge, vărsarea e gata! Iubite-ţi faci timp să
Saint Tropez, 2 ianuarie 2004 Dragul meu Henry, Te rog sa citesti rar, ca sa intelegi bine ce vreau sa-ti spun. Oricum stiu ca dinspre mine spre tine trece mai mult decat ceea ce reusesc
Frunze moarte, frunze de aramă, frunze... Peste tot: pe crengi, printre pomi, prin mine. Mă cuprind din tălpi până-n creştet tandre , Mângâietoare. Mi-a fost dor de ziua aceasta blândă, Fiica celei mult prea demult
Dragul meu, Îmi imaginez câtă uimire îţi va provoca forma cumva desuetă, anacronică a acestui mesaj: scrisoarea. Fiind însă vorba despre o amintire specială care a zăbovit destul, dar a rămas la fel de vie
A trecut încă un an. Ai sperat, ai iubit, ai simțit bucurie, tristețe, dezamăgire, resemnare. Ai învățat, într-un târziu, să privești mai mult spre comportamente, când cuvintele dulci îți îmbată auzul. Te-ai întristat. Sufletele pentru care
Vreau să îmi dezbrac sufletul de orice decepție. De ce să visez la fericire când aș putea să mi-o creez singură? Dacă vreau să zbor, de ce, pur și simplu, nu îmi îmbrac aripile speranței