De întâi aprilie i-am propus un joc:
“Hai să ne îmblânzim fluturii!”
Noi nu aveam niciodată fluturi în stomac.
Ai noștri erau agătați de suflet
și se zbăteau între vertebrele noastre.
De întâi aprilie i-am propus
să ne îmblânzim fluturii,
eu pe-ai lui,
el pe-ai mei,
fluturii noștri aveau să danseze
în miez de primăvară.
Ne-am atins atunci sufletele,
eu pe-al lui,
el pe-al meu.
Timpul a stat pe loc.
Ne-au evadat fluturii – nebunii! –
ai lui printre vertebrele mele,
ai mei printre vertebrele lui.
Ne visam îmblânzitori de fluturi…
De întâi aprilie
fluturii ne-au păcălit sufletele:
ai lui pe-al meu,
ai mei pe-al lui.
