Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Elevi au fost, elevi sunt încă…
Basmul
“Basmul este specia genului liric în care ăsta poetul îşi exprimă sentimente în mod direct faţă de un pom.”
“O trăsătura a basmului popular e că umple capul țăranului cu prostii când e obosit după muncă. Mulți au luat, în viața reală, o megațeapă, când au încercat să stea de vorbă cu animalele.”
“S-a supărat împăratul, nevoie mare” înseamnă că personajul avea probleme cu stomacul și trebuia să mănânce multe fructe. În plus era foarte pofticios și n-avea de unde să cumpere mere.”
“Regele habar n-avea că merele de aur te strică la stomac și insista aiurea pe lângă pom.”
‘”DNA-ul o să-i prindă și pe hoții de mere. ha ha ha”
“Una dintre ideile princiopale ale texului dat, cum ziceți dumneavoastră, este că vor să ne facă pe noi să credem că lupul fura de la prinț. de parcă un animal ar putea să fure. sa fim serioși.”
“Inima nu pleacă niciodată nicăieri, așa că nu avea cum să-i vină la loc… asta înseamnă că autorul a scris niște prostii – întrebați orice doctor.”
“Împăratul vroia o fată pentru el, era bătrân dar ca să învieze vroia ceva proaspăt. (…)Îi mai veni inima la loc sugerează că chiar se simţea bine alături de o fetişcană.”
“Ideile nu sunt atât de multe, dar ştiu că vroia să îşi cucerească un tron.”
Timpul
“Timpul acțiunii este când a vrut autorul sa fie, noi n-avem de unde să știm ce a vrut el să zică. putem doar să presupunem.”
“Timpul este mirific şi pregăteşte pe împărat să se îndrăgostească.”
Cratima
“Cratima asta se dă mereu la examene și io nu am învățat despre ea că am sperat că anu ăsta nu se va mai da.”
“Cratima – semn de punctuaţie dă muzicalitate versurilor.”
“Cratima dă sens versurilor şi întăreşte caracterul oral al acestei poezii de Petre Ispirescu”
Nedumeririle
“La fraza asta chiar nu mai ştiu.”
“Completirea indirectă este: care prost îmi va corecta lucrarea?”
“Vă zic ceva dar vrg dar nu mai ştiu.”
“P.S. dacă mi dați nota mare și intru la liceul ăla unde vrea tata mă lasă să plec la mare. îmi dați vă rog o notă mare?”
Invatamantul romanesc hraneste inca acest corcofan incrucisat numit limba SI literatura romana, iar necazul este ca multi nu-si dau seama de anomalie. Limba inseamna comunicare si gramatica, un nucleu necesar pentru oricine; literatura este o arta, la fel ca muzica sau pictura, dar in timp ce la orele de pictura nu li se serveste copiilor partea cea mai anosta a materiei – si anume critica plastica – orele de literatura insista sa-i transforme pe cei mici in critici literari in pantaloni scurti. Ore de literatura exista si in alte sisteme de invatamant, insa sunt optionale. Ele includ cateva notiuni elementare si foarte multa practica. Se numeste ‘scriere creativa’, iar copii sunt incurajati sa experimenteze nuvela, poezie, roman etc. Exista chiar siteuri dedicate unde se publica orice, de la poezie la ‘fan fiction’. La noi copii sunt obligati sa ingurgiteze pana la greata pagini intregi de critica literara cu limbaj specific, de lemn. Critica literara e o felie ingusta a literaturii si nu este chiar pentru oricine. Nu te ajuta cu nimic sa perorezi ‘metatextul metatextual literaro-catalistico-metafico-fantastic din textul metatextual angoasat al autorului…’ Desigur, e necesar sa faci diferenta intre o nuvela si o schita, dar de aici si pana la a deprinde un limbaj specific pe care nu-l vei folosi niciodata e cale lunga. E ca si cum cineva ti-ar cere sa aprofundezi notiuni ca ‘proteine’ sau ‘glucide’ la nivel de medic. Ca sa nu mai vorbesc ca la noi nu s-a auzit de invatamantul diferentiat. Aceasta critica literara ‘pe text’, anosta si indigesta, nu face decat sa indeparteze copilul de lectura si de scoala in general. Asemenea comentarii literare – de fapt CRITICA LITERARA, haideti sa dam cartile pe fata – ar trebui inlocuite cu ‘scriere creativa’. Nu capodopere, dar o activitate pratica prin care elevul SA INTELEAGA mecanismul unui gen literar, chiar daca nu va avea o exprimare de academie de tip ‘metatextul psiho-literar bla bla bla’. Scopul este elevul, nu materia. Nu ne prosternam in fata materiei si obligam elevul sa-si plece fruncea in fata Marii Critici Literare, in fata Marii Analize de Text. Ne intereseaza ca elevul sa retina nu doar cu mintea, ci si cu sufletul, iar asta nu se face dandu-i sa mestece comenterii literare. Nu se face cu subtilitati de critica literara, cum practica anumite comentarii mai ‘destepte’, unde autorul zburda pe campia criticii literare fara sa-si dea seama ca se adreseaza unui copil. Daca acest invatamant romanesc isi propune sa indeparteze copiii de literatura atunci sa continue, pentru ca reuseste de minune.