Dincolo de moarte
Sunt atât de curios ce se va întampla după moarte încât îmi verific în fiecare zi cutia poștală aşteptând o scrisoare de la cei de dincolo și în fiecare zi îi scriu bunicului meu, mort
Cenaclul
Maria
"Regina Maria", singurul transatlantic sub pavilion românesc, era programat pentru scufundare pe 29 mai 2005. Îl construiseră prin ’37, înainte ca oala politică mondială să dea în clocot, cu bani francezi şi ingineri nemţi, şi
Cohorte absolute
Tot ce ştiam, ştiam pentru că tu erai cu mine. Ochii tăi se închideau cu sunete de table ascuţite, se deschideau cu invocaţii de brahman şi se-nvârteau fără să-mi dea de ştire. Cântau pantofii tăi,
Răscruce (alte 24 de ore)
Până şi cizmele îmi stau trântite la intrare, una într-o direcţie şi una în cealaltă. Ca o atenţionare. Nu pot vorbi despre trecutele mele nopţi, sunt mult prea grele. Ca stropii aceia de Samsara suspendati
N’oublie pas
Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level.
Poemul ce-l vei uita de-ndată
Și-ai să uiți că ți-am fost dată... O să-ți ating tâmpla cu-n ac ce scrie-n slove uitate și-n gestul meu de vals când o să-ți vin de hac o să te-ating în vremuri prea umblate