M-ai găsit cu ochii deschişi şi te-ai furişat în ei, alunecând până în inimă. Acolo dragostea mea te-a înconjurat aşa cum marea îmbrățișează o insulă. Să închid ochii şi să te păstrez în inimă? Dar
Luna spune… nu apune, haide, fugi cu mine-n lume Stiu carari ascunse, multe, doar de mine azi vazute, Hai sa mergem impreuna Sa nu spuna lumea buna cate-n stele si in luna , Catre soare
Trist este sa fii fericit Dar si mai trist este sa fii grăbit Prin viaţa asta de-o furnică, Unde robit-ai fi de-o muncă, Si îndoit de treburi grele, Care te obligă sa uiti de tine
Ani de zile am fost balanţă între uşor şi greu,echilibrul între simplu şi complicat, ani de zile am dus o lupta cu mine pentru alţii, să aduc linişte, să susţin, să ridic, să arăt că
te văd în lucruri și mi-e dor să-ți fur doar o privire. te văd pe stradă și în suflet te văd și dintr-o mie. știu că din azi îmi furi o clipă și că din
Nu te ating , nu mă atingi... nu te cuprind , nu ma ajungi… Lumina mea cădea pieziş şi galbenă, din felinare Pe drumul care pân' la urmă Înconjurat de sălcii goale Acoperea cu praful
Dac-aş ciopli un gând, mi-ar plăcea să fie al tău aş descoperi în el esenţa unui suflet bogat şi împăcat cu sine fiecare literă ar avea culorile inimii şi a cerului luminat de culorile curcubeului,
Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când
Tu ești un pas, eu sunt o urmă, Tu ești un tot, eu o fărâmă, Tu vrei să pleci, eu aș rămâne, Tu poți să spui, eu n-am ce spune. Tu ai pretenții, eu am
Scriu despre tine, draga domnule D.F. , pentru ca mi-au ramas Rusinea si Furia si... o mare de povesti. M-am trezit cu ele, pentru ca mi le-ai lasat in suflet. Vreau sa inteleg cum de
O mie de gânduri se varsă-n cuvinte Rupând o tăcere ce-n lumi se pierdea, O pagină goală îneacă fierbinte O patim-amară ce-n lacrimi mustea.. Culori incolore se sapă în minte, Se lasă seduse în propriul
Unii dintre noi au sufletele inchise ca intr-o cochilie. Nu le dezvaluim nimanui. Ma gandesc ca prea putini si-au dorit sa-mi desfaca sufletul si sa-l scoata la lumina. In urma cu ceva timp a existat
In seva mainii mele stangi, acolo, ingerii in dungi Culeg lumina grea din stele izuri bolnave taine grele si lumii mele dau lumina din ochii tristi aurolaci Mai du-te dragoste cu craci nascuti diform sub
cand aripile imi inlocuiesc genunchii, ma rog! si iarasi zbor... apoi genunchii revin pamantenesc la locul lor!
Singurătăţi, singurătăţi şi iar singurătăţi. Nopţi şi zile şi zile şi nopţi Ce trec în şiraguri de vise şi spaime, Mă lasă bătrân în chinuri şi drame. Albit mi-este părul şi gura n-cleştată, De furii