Eminescu și eu

Eminescu și eu,
două entități întârziate:
El, romantic întârziat,
Eu, poet întârziat!
Dar amândoi, căutându-ne
Patria ideală,
Ascunzându/ne timpul:
El cu obstinație-drapel,
Eu cu fluturi-drapel,
Cu căluți-verzi-pe-pereți – drapel.

Eminescu și eu ne-am întâlnit,
Când Blanca se dusese în lume.
M-am trezit dimineața cu versul pe buze,
După o noapte de căutări în rime:
A leagănului copilăriei…
A fost, cred eu,
transplatul de poezie,
Cu care încă mai încerc
Să mă obișnuiesc.

Eminescu și eu:
Două puncte pierdute
În universuri paralele,
Neeuclidiene geometrii.
Ale unui ev obosit de apusuri.
El trimite linii drepte,
Eu primesc cercuri
Și, uite-șa, s-adunară cerbii la lac,
Tot așteptând măcar un Labiș,
Dacă tot nu-s capabilă
Să tac.

16 ianuarie 2016, Madrid

eminescu-si-eu

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Daniela M. Popescu

Daniela M. Popescu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu