Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Nu te ating , nu mă atingi…
nu te cuprind , nu ma ajungi…
Lumina mea cădea pieziş
şi galbenă, din felinare
Pe drumul care pân’ la urmă
Înconjurat de sălcii goale
Acoperea cu praful care
După căruţe rămânea,
O urmă palidă de cizmă
Şi-un băţ ce mersu-i rezema.
Cercam să văd prin raza slută
De era el sau altul oare..
I-aş fi văzut poate doar chipul…
E alb…e alb la cap şi cred că-l doare.
Cred c-a trecut cândva prin sat
Mergând cam şchiop cu cizma ruptă
Privind în jur cu faţa-i suptă
Şi aruncând câte-un scuipat,
Peste vreun câine ori aiurea
Văzând că nu e nimenea să-i zică
Bine-ai venit acas’ …soldat.
Trecându-şi greu mâna rămasă
prin părul ce a fum îi mirosea
se incrunta din cand in cand si infundat icnea…
Simţea o rana si-l ardea
Dar nu putea sa creada …oare….
Chiar de la el…chiar de la el …
Nu… mi se pare. N-ar face asta-n veci
E-nchipuire… fratele meu traieste.
Oare…?
Tineam la pulpa felinarul
De-un vant bezmetic sa-l feresc
Si mana streasina tineam la ochiul
Ce-mi ramasese… dupa…
O silueta asteptam sa vad, crezand
Ca in sfarsit s-a terminat calvarul
Ca nu mai trebuie sa joc o piesa
In care-actorul principal e mut.
Sa pot tipa, sa pot canta in voie
Fara de teama ca asmut
Un cerber ce mai ieri dormea
In turnul lui acoperit cu ceara
Catand ca cineva sa-i faca
Plecat cu fata in pamant… o scara.
Inca astept… privesc in iarba
Un băţ ce lui i-a trebuit…
Sa meargă drept si mandru catre-o rază,
Prietenul cel vechi sa-l vază N-a apucat… s-a mistuit…
