Au trecut sărbătorile și au lăsat dâre pe pereții Facebookului... Oameni darnici și merituoși s-au strâns laolaltă pentru a împărtăși prietenilor virtuali bunăstarea lor. În spatele hainelor, pantofilor, mașinilor, diamantelor, gadgeturilor se află nevoia de
Aminteste-ti omule, Ce frica de moarte ti-a intrat in sange cand ai cazut Aminteste-ti omule, Cum de fiecare data te-am ridicat de pe jos si te-am lasat iarasi sa poti pasi Ti-am bantuit visele si
Din moliciunea tălpilor Până în creştet din ’năuntrul venelor până-n adâncul timpanelor din vârful genelor pân-la capătul răsuflării te iubesc eu pe tine Din noianul gândurilor până-n miezul suspinelor de la lumina zâmbetului până-n adâncul
Mereu vei fi cu mine şi în mintea mea, îmi furişez uitarea şi mult îmi va parea când - dincolo de nopţi şi dincolo de zile - parcurg pe loc o viaţă, în mii şi
Dacă de mâine ar ploua cu vară printre genele mele, aș plânge mereu până-n priviri mi-ar răsări senin... Dacă de mâine ar înflori irișii în ochii mei, aș privi mereu cerul până ar deveni albastri...
"În fiece dimineață, o antilopă se trezește în Africa și în fiece zi știe că trebuie să alerge mai repede decât leul dacă nu vrea fie mâncată, ca a doua zi să se gândească la
Sunt locuri pe care nu vrei să le descoperi. Sunt locuri în care vrei să ajungi. Sunt locuri în care ai vrea să revii. Sunt locuri în care ai dubii: vrei să te afli. Sau
Uneori inima mea nu mai poate ține pasul cu mine... rămâne mereu în urmă cu o bătaie sau chiar două și trebuie să trag de ea ca de o ancoră care încearcă să mă țină
Amintește-ți de începuturi. Amintește-ți de secretele păstrate unii altora. Amintește-ți de momentul în care ați crezut că legăturile vostre vor fi eterne. Timpul a plăsmuit subtil așteptări. Ai vrut să vezi doar ceea ce idealizai.
De întâi aprilie i-am propus un joc: "Hai să ne îmblânzim fluturii!" Noi nu aveam niciodată fluturi în stomac. Ai noștri erau agătați de suflet și se zbăteau între vertebrele noastre. De întâi aprilie i-am
O jale se-aude, o jale mă cheamă, Să m-arunc în abisul obscur fără teamă Să gust din nimicul hain şi etern, Întunericul rânced, lugubru, obscen. Un suflet în patimi, un suflet pornit, Să vadă-absolutul în
Pe-un perete cu buze mute Se vede, se află o fată cu riduri multe. Anii trec și nu realizezi Ce-ai făcut pentru tine anotimpuri întregi. Ești un vis, ești o comoară Nu-ți lăsa viața într-o
Am lăsat să mă tot ningă şi zăpada să m-atingă, fulgii de zăpadă reci, prin omăt să mă îneci. Să mă readuci la viaţă, cu săruturi lungi pe faţă ca, încet, să-neci apoi tot ce
Prima petală cu greu se desprinde purtându-mi gândul în lină plutire: "Mă iubeşte..." Lacrimă însângerată, "Nu mă iubeşte" află tainic ascunziş în braţele ierbii-nalte. Una câte una, se aştern în juru-mi înfocate "Da" şi "Nu",
Inima las-o în palma mea, şi taci, uitând de tot de ea, mă îngrijesc s-o pun în ţiplă, am s-o-nvelesc în foaie triplă. Iar tâmpla-ţi lasă-ţi-o uşor, fragilă-aşa, plină de dor, nu mai vorbi, nu
