Nici trandafirii nu mai au frunze! Parfumati si de ploaie-ncarcati, Poarta-n petale povara din nori Si privindu-i asa-mpovarati, Te strabat dintr-o data ai toamnei fiori. In vara de foc au ars parfumat, Culori de clestar
Se asezasera in asfintit, pe la ferestre amintiri, Eram si trist si obosit, prin suflet naluceau iubiri. Parea, dupa perdeaua trasa, ca soarele a disparut Si inima sarea ca arsa, de doruri cate a avut.
Intr-o zi am pierdut un prieten. Sufletul s-a golit şi-a gemut împietrit. Intr-o zi am pierdut un prieten, In zadar l-am chemat, înapoi n-a venit. Intr-o zi am sădit un copac. Cu-a lui umbră am
Murim un pic cu fiecare, Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Şi ne rămâne dor, amar şi întristare, Şi gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeaşi cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiţi şi goi, vărsând
Curg streşinile-nlăcrimând viori, Ce-ardeau acum o lună… Pastel de vremuri şi culori, La geamuri se adună. Perdele flutur răspândind fiori, De rece dezmierdare… Si se aud din depărtări, Chemări de răpitoare. Stă zgribulită într-un strigăt
Când braţele le-ntinzi ca să cuprinzi un ciung Şi năzuieşti ca să se bucure de-mbrăţişare, Iar el te muşcă, adânc, până la os, până la nervi Şi-apoi îţi scuipă-n faţă degetele mâinii-ntinse Şi ţi le-nfige-n
Adesea m-am gandit...m-am intrebat, Cum Domnu’ in socoata Lui a aranjat, Ca, unui om facut sa daruiasca, Sa nu cunoasca-n lume iubirea pamanteasca? Am cunoscut iubiri ne-mpartasite si-am sperat, Ca numai Domnu`-n planul Lui, a-ncuviintat,
Se spune-adesea despre trandafiri, Că-s flori frumoase, că sunt vii, Te uiţi la ei şi nu te miri, Că-s florile iubirii – Ştii? Adesea i-am sădit în mijlocul grădinii, I-am urmărit crescând, i-am îngrijit Şi
S-a şters curcubeul de culoare, Vioara plânge pe ultima-i coardă Si umerii grei apasă pământul Şi zgârie drumul trecut, de povara. Băltesc lacrimi amare pe urme Când paşii se duc mai departe, Cu zilele gri
Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul îngheţat-a pe buze, Incercările de viaţă-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbaţi zboară pe cer Ameninţă-n cercuri, pieire… Refuz să trăiesc
Ingerii din noi, fi-vor toţi aproape, Unii mai curând, alţii mai departe… Caci veniţi pe lume de ei însoţiţi, Tot aşa pleca-vom, doar mai obosiţi. Am venit pe rând, intr-o lume-n care, Vom pleca la
Plecaţi de jos, cu-avântul tineresc, Trecut-au anii noştri, nesimţitor de iute, In prag de-amurg, cu jind la ei privesc, Trecut-au toţi, cu vrute, cu nevrute. Un pic mai sus, cu mâinile crăpate, Am ridicat o
Din vorbele cu care am pus in noi iubirea, Azi, ne-a rămas amara si crudă, nevorbirea. Ne despărţim săraci, neputincioşi în toate, Nici mâna să salute de-ar încerca, nu poate. Si grele-s ale noastre priviri
Ştii perioada aceea a amiezii vieţii? Aceea în care crezi că lucrurile s-au cam aşezat, că ai cam trecut prin toate şi ai încercat toate emoţiile? Aceea, când ce-ai adus pe lume, a crescut, ce
…Am luat hazardul ieri de guler Si l-am trântit de un perete Şi i-am strigat cu sula-n coaste: - A mea iubire nu se pierde! M-a săgetat strângând din dinţi Şi-apoi a lăcrimat amar; -