Fluturii amiezii

Ştii perioada aceea a amiezii vieţii? Aceea în care crezi că lucrurile s-au cam aşezat, că ai cam trecut prin toate şi ai încercat toate emoţiile? Aceea, când ce-ai adus pe lume, a crescut, ce te-a adus pe lume, a pierit… când crezi că nu te mai încearcă nimic nou şi constaţi cât de departe sunt anii copilăriei, adolescenţa visătoare, tinereţea cu fluturi în stomac…, aceasta e amiaza vieţii.

Amiaza vieţii, este acea perioadă în care soarele e tot mai aproape de apus, fructele au fost culese, şi tu la rându-ţi, pârguit de vreme, pretinzi maturitate şi respingi trăiri care, deşi-ţi mocnesc în fire, ţi se par îndrăzneţe şi râzi de gândul că ai mai putea iubi, că ai putea să te îndrăgosteşti şi să simţi fiorul fluturilor din stomac… c-an plină tinereţe.

Amiaza vieţii poate străluci fără să-ţi dai seama cu altă lumină. Incepi să crezi că nu ai pălit, că poţi renaşte în fericiri uitate şi că poţi muri pentru ele… şi pentru toate, să dai vina apoi pe hazard…