ți-s ochii pictați în acuarela timpului definit de un vis de duminică a cărui viață se măsoară într-un surâs de lumină…
nuanțe de albastru, de alb, de ploaie și de nori înveșmântate în caldă lumină și senină iubire…
surâzi mereu… te-am pictat din lumină…
lumina răsare a bucuriei chemare dăruindu-ți aripi cu care să îmbrățișezi lumea, tăcerea, depărtarea…
cobori din vis ca dintr-un poem, ca dintr-un tablou în care muza dăruiește sens, esență, splendoare…
cum ar fi tabloul meu fără tine, fără surâsul tău, fără ochii tăi în care se oglindește ploaia, se zăresc norii, cerul, poezia…
dar poezia mea? dar duminica ta, visul tău, viața ta?
coborând din metaforă, trupul tău prinde viață înlănțuindu-ți sufletul în patima caldarâmului, a larmei și a cernerii prin monotone clipe de frângeri și de povești neîmplinite
doar dragostea poate ignora caldarâmul, sfâșiindu-ți visul de a păși desculță prin lumea reală… silindu-te să-ți răstignești sufletul, cântecul, poezia, candoarea, răpindu-ți din puritate și din amplitudinea zborului.
tu nu poți să zbori..
îți zăresc genunchiul ieșind din decorul pictat și piciorul gol. cobori… fără a ști sau fără să-ți pese. te cuprind în brațele mele pentru a nu-ți răni tălpile , trupul, sufletul… toate goale, pure, așa cum sunt sortite a călători pe cărări de cer albastru și limpede…
apoi te așez în sufletul meu pentru a-mi asculta gândurile, visele…
iubindu-te. fără a te vinde lumii niciodată. în fond, ai coborât din vis pentru mine…
ți-s ochii pictați în acuarele calme de duminică, alcătuire a zorilor, a luminii, a florilor…
e târziu…
Traian Calistru

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.