eu stiu cand esti… si ca eu sunt… si ca esti fericita,
si acest gand ma poarta pana mai tarziu
un cioclu, plictisit, ce stramba din calcaie
hranind incet rindeaua din lemnul ce-am sa fiu.
si acesti ani ma poarta mai departe
sau mai tarziu ma poarta si apoi tu te duci,
invesmantata, mandra, ca-n zi de sarbatoare
distrugi in cale-ti totul sub semnul unei cruci.
nici n-am atat de multe semne de-ntrebare
nici nu ma mir, eu… stiu deja de noi
in schimb ma-nchin si rup pe pietre oase
si ma tarasc pe drumuri batute lung de ploi.
si imi aduc aminte din cand in cand de tine
si mint ca un copil, si rad ca el… si nu mai vreau sa stiu
Astazi nu lupt, astazi, iubesc ca un netrebnic
si ma dezic de tot ce n-am sa-ti fiu.
