Nu mai clipi in ochii mei intr-una
Si nu-mi mai suspina in piept, mereu,
Cand inima imi bate ca nebuna
Nu te mai zbate-n ea, pribeagul meu.
Nu ma privi din stele nopti de-a randul,
Sa nu ma faci un tremur ca de plop,
Dar pune luna cratima pe randuri,
Spre-a nu lasa singuratatii, loc.
Nu te mai duce drumului padurii,
Pierdut in ea te rog, sa nu ramai,
Da-mi floarea ta, necunoscuta lumii,
Sa-mi fac in miezul noptii, capatai.
Nu mai sopti in zori, cu liliacul,
In violete raze stralucind,
Hai, lasa tot, s-a intristat cerdacul
Caci pasii nu ti se aud venind.
Tacerea ne striveste nemiloasa,
Sub talpa ei incet, incet, murim,
Mi-e dor sa fim iubiti, la noi acasa,
Si inmultit la doi sa inflorim.
