Ești mai ușor decât un fulg
Și mai întins decât o arie de cuvânt.
Din tine pornesc geometrii îmbrățișate,
Iar limitele tale
Sunt doar de lumini estompate…
Parcurge-ți infinitul
Și-l vei găsi sfârșit demult,
Ridică-ți fruntea ca să-ți
Miști cerul,
Iar graurii vor prinde-al tău
Cuvânt…
Căci te-ai frânt atât de mult
În raza ta,
Încât în tot atâtea rânduri
Ți-ai născut cercul tău,
Pe puncte de culori,
Ce pândeau viața ta
