Ea, pasărea
stătea la fereastra mea.
Eu, o priveam,
încet ─ fără să o sperii.
Ea, parcă mă întrebă:
Tu, ce mai faci?
Eu, i-am răspuns din gândiri,
şi din priviri:
“Sunt bine, mi-era dor de tine!”.
Apoi, i-am făcut o fotografie.
Ea nu s-a speriat,
deci, nu a zburat.
A continuat a mă privi
ca şi cum
ne citeam reciproc gândurile.
Ea, a continuat să mă privească.
Apoi, mi-a ciripit uşor, cu dor:
“Sunt un mesager al soarelui,
am poposit pe marginea pragului
să-ţi dezmierd în clipă
cu-a ochiului aripă
pleoapele ochilor tăi
căci ştiu ce le-au făcut cei răi!”
Apoi, uşor, pasărea cu dorul
şi-a luat iar zborul.
Angela Ciuraru
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.