Ti s-a parut ca ai trait suficient
Te-ai mintit cum ca ai cunoscut esentialul, adevarul
Atingerile vagi ale certitudinii, dovezile incerte ale vietii si apoi ai obosit sa mai minti
Ti s-a parut ca ai trait tot ceea ce trebuia trait
Te-ai prefacut ca ai iubit, inventand pretexte
Ca ai suferit absolutizandu-ti suferinta
Ca nu te-ai putut elibera de eu-ri, de-ce-uri si de nu-urile agresive, ca te-ai lovit de piedici, ca ai dat de oameni carora le-a placut jocul de-a sufletul tau,
ca ai visat ce avea sa se intample, ca stiai ca va muri Toto, ca te pierdeai de frica ca intr-o zi si ceilalti vor sfarsi la fel.
Ca nu mai scrii poezii, ca ai scris cantandu-ti propria naivitate cultivandu-ti singuratatea, egolatria, furia si revolta
Ca ai negat tot cu un simt absolut al cunoasterii
Cocotandu-te pe un piedestal, ignorandu-ti propriile temeri
Ca ai fugit de fericire si ca atunci cand ai gasit-o ai mers mai departe
Ca visezi doar spanzuratori alese ale sufletului tau
Ca ti-ai scrijelit venele mainii stangi, doar ca sa te convingi cat esti de vie
Ti s-a parut ca oamenii trebuie sa moara
Chiar daca astfel ai invatat ca trebuie sa mori si tu, la randul tau
Fara sa ai timp sa intelegi
Ti s-a parut ca tot ceea ce traiesti are un timp al sau
Fara ca moartea sa –si aiba timpul cuvenit
Ti s-a parut ca ti-ai tradat singuratatea pana cand ai invatat sa infrunti de unul singur propria-ti singuratate
Ti s-a parut ca ai uitat tot ceea ce trebuia uitat
Desi uitarea a fost doar un refugiu impotriva amintirilor care nu
Te mai ajuta sa traiesti
Ti s-a parut ca oamenii nu te parasesc niciodata
Ci doar tu te lasi abandonat
Ti s-a parut ca ai aruncat tot ceea ce parea fara rost in viata ta
Pastrat pentru a-ti acoperi goliciunea
Ti s-a parut ca ai invins teama de bezna
Pentru ca nu stii daca mai ai timp sa te trezesti
Ti s-a parut ca ai invatat sa scrii despre tine la persoana I
Recunoscandu-ti astfel iesirea din anonimat
Ti s-a parut ca trecutul ti-a fost dat ca sa fii mai aproape de tine
Ca un pas mai aproape de adevar
Ti s-a parut ca ai invatat cum e sa iti fie dor de cei carora nu le lipsesti
Ti s-a parut ca nici moartea si nici viata nu aleg ci doar in puterea ta sta sa alegi
Ti s-a parut ca ai inteles cum e sa nu mai astepti nimic
Pentru ca primesti mereu doar cat ti se cuvine
Ti s-a parut ca ai invatat ca nu te poti sustrage vietii
Si, in cele din urma, ai inteles cum e sa fii prezent in viata ta
