Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul,
La mine, la tine, la ce-am fi fost noi,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul,
La unu plus unu de ce nu fac doi!
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost marea,
Cu valul ei mut lovind în troiene,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost marea,
Albastru și rece lăsându-ne semne.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost restul,
Frustrări desfăcute-n bucăți de iluzii,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost restul,
O viață prea lentă și fără concluzii.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost adevărul,
Prescris gratuit și în doze de șoc,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost adevărul,
Cu tot cu pretenții rămase pe stoc.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o idee,
C-o aripă frântă în zborul terestru,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o idee,
Lovită mortal de un sunet pedestru.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o minciună,
Lansată în graba iubirii de mine,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o minciună,
Ascunsă discret într-o stare de bine.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost altul.
Doi pași, două urme de mâini, peste vreme,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost altul
Și n-aș fi avut de cine mă teme…
