Mă iartă

Mă iartă,
Tu, care-mi stai acum în poartă.
Tu, care-mi bați în geam și-mi suni în clopot
Mă iartă, că nu pot s-ajung în ropot.

Nu știu să vin când tu-ai avea nevoie,
Nu știu s-ascult când tu-ai vorbi în voie.
Nu știu să-mi las orice și să fac pace
Nu vreau s-aud văitările rămase.

E-atâta zbucium în sufletu-mi și-n gând
Că n-aș putea acum să te ascult,
E-atâta plâns în gând și în simțiri
Că n-aș putea s-ascund aste trăiri.

Și nu te-ar ajuta în lupta ta
S-asculți această frământare-a mea.
E peste ceea ce ai putea tu duce,
E ca și cum ți-aș da o prea grea cruce.

Mă iartă că nimic nu-mi mai aprinde
Simțirea ca și cele sfinte.
Mă iartă că par mici orice neajunsuri
În fața Crucii ce ni-i dat a duce.

Mă iartă că nu știu a îți aprinde
Iubirea către cele sfinte.
Că nu mi-e bun exemplul de urmat
Să poți să înțelegi ce ne-a fost dat.
Mă iartă că sunt cam neputincioasă
Și n-aș ști cum să fac ca să te simți „acasă”.
Mă iartă că sunt slabă și prea moale
Ca să te urc cu mine pe cărare.

Nu știi, dar chiar pentru aceasta
Mă-nchid în casa-mi. Ca să ard năpasta.
Mă rog ca-n lacrimi să pot plânge soarta
De-a nu putea să-ntorc nici chiar pe tata.

De-a nu fi-n stare să trezesc conștiința
În cei datori să-ncerce suferința.
De-a nu putea pe aceia să-i adun
Pe care îi așteaptă un greu drum.

Un drum ce pare astăzi conturat
De mulți ce-așteaptă-n neamul apostat,
Să-nșele pe cei slabi și căldicei
Cu mreje strânse tot de cei ca ei.

Gloria Alexandru

Gloria Alexandru De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu