ți-aș fi telefonat de dimineață
să-ți spun că am să vin și-ți va fi frig
că îți voi crește-n geamuri flori de gheață
și că de dor am să încep să ning
te-aș fi rugat să-ngădui cu răbdare
ninsoarea peste care ai să treci
cu zâmbetul iubirii care doare
în fiecare clipă-n care pleci
și m-aș fi strecurat printre perdele
să te privesc și să-mi rămâi în gând –
culoare a neliniștilor mele
și lacrima pe care-nvăț s-o plâng
te-aș fi chemat afară în zăpadă
urmele să-ți rămână-n trupul meu
pe lumea toată flori să fac să cadă
și-apoi să mă topesc de dragul tău
dar telefonul tău nu are număr
iar de-ar avea nu mi-ai răspunde tu
ce iarnă îți mai ninge azi pe umăr
cărei iubiri îi strigi cumplitul “nu”
