Ghiocel albit de nea,
cu pleoapa deschisă
spre lumină,
scoţi căpşorul
de sub plapuma iernii
şi flirtezi cu primăvara.
Pe tâmple ţi se vede
sărutul ninsorilor.
Urmele paşilor tăi
păstrează copilăria.
C-un surâs pictat de soare
mi-alungi din oase frigul.
Clipele galopează prin vene,
potcovite de parfumul iubirii.
Muguri de cer schiţează
primăvara
pe filele inimii…
Surâsul vieţii apare
licitat de durere…
