Tu chiar dacă nu ştii,
mi te-ai născut de ziua Sfântului Matei
şi de atunci avem amintirea paşilor pereche,
la culcare ne trimit aceiaşi zei,
pentru acelaşi somn de frumuseţe.
Tu chiar dacă nu ştii,
mi te-am ghicit în palmă cu totul odată
şi oricând m-ai cuprinde
şi oricând m-ai trezi,
ţi-aş recunoaşte mursa şi fântâna cu apă.
Tu chiar dacă nu ştii,
m-am înţeles cu vârstele noastre,
ne împrumutăm nişte ani,
ne întinerim cu o zi,
când repetăm sărutul coaste pe coaste.
Să ne-nfăşoare mai apoi eternul sărut,
bolnavi pe lacrima din colţul gleznei,
chiar de nu ştii, mi te-ai născut
de Sfântul Matei
la ora Pricesnei.