Tatuaje. Din dragoste.
Recunosc, nu sunt vreun specialist în ceea ce privește tatuajele. Și totuși… îmi pare puțin ciudat să-ți tatuezi o inimă pe care stă înscris “mama”. Sau “tata”. Nu că ar fi vreun rău să arăți public că îți iubești părinții, să-ți arăți sensibilitatea și atașamentul față de valorile familiei. Dar, totuși… Și asta pentru a nu mai vorbi despre tatuajele cu un “te iubesc” urmat de prenumele unei persoane. Sau chiar de nume și prenume. Imaginați-va că, din pricina vieții “crude și nedrepte”, la un moment dat vă veți despărți de persoana al cărei nume ați ales să îl înscrieți pe piele. Și că vă veți îndrăgosti de o alta. Care, într-un anumit moment de mare pasiune, va avea în fața ochilor săi, o dragoste declarată chiar pe pielea persoanei iubite. Ca o amintire neștearsă.
(via)
