Două viziuni, o singură viață: a noastră.
Alert. Mereu mai alert. Privim rapid, gândim rapid, simțim rapid… Și, din păcate, începem să uităm totul, la fel de rapid. De parcă până și amintirile se grăbesc, de parcă și ele trebuie să fie mai rapide…
De parcă viața nu ar putea fi și altfel. De parcă o astfel de viață ar fi rezervată doar nostalgiei. De parcă ne-ar obliga cineva ca, în loc să ne trăim viața, doar să ne visăm viața. Însă și aceasta repede, foarte repede. Pentru că trebuie să ne trezim. Și să reintrăm în ritmul acela alert. Mereu mai alert.
Ei bine, chiar nu trebuie să fie așa…
