Ai avut timp destul să mă găsești,
să îți trimiți lumina după mine
la ceas târziu să-mi bată în ferești
să-mi amintească ce-am trăit cu tine,
ce nu e de uitat, de șters din minte,
de aruncat la coșul cu nimicuri,
ce-i de făcut cu vremea dinainte,
nepusă-n ale clipei mozaicuri…
Ai avut timp… Destul… Dacă voiai
un colțișor din lume nu-l lăsai
ne-ntors pe dos de dor, nerăvășit
și nicio clipă n-ai fi irosit
departe de-a mea umbră împietrită
în așteptarea asta nesfârșită…
