Îmbrăţişarea ciungului

Când braţele le-ntinzi ca să cuprinzi un ciung
Şi năzuieşti ca să se bucure de-mbrăţişare,
Iar el te muşcă, adânc, până la os, până la nervi
Şi-apoi îţi scuipă-n faţă degetele mâinii-ntinse
Şi ţi le-nfige-n ochi, în gură, în urechi, în suflet…
Tu orb rămâi, şi mut, şi surd, şi gol.

Când braţele le-ntinzi către un suflet ciung,
Dorindu-ţi să-i dai aripi cu-a ta îmbrăţişare,
Iar el îţi calcă în picioare zborul,
Şi–apoi râzând, îţi scuipă aripile date,
Şi ţi le-nfige-n ochi, în gură, în urechi, în suflet…
Tu orb rămâi, şi mut, şi surd, şi mort.

ciungului

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Leodora Stănescu

Leodora Stănescu De același autor

Mă numesc Dorina Vlăsceanu, însă toate poeziile mele au fost postate sub pseudonimul Leodora Stănescu, făcând un joc între zodie "Leo" şi prenumele Dora, la care am adăugat numele dinaintea căsătoriei. Lucrez într-un sistem dur, care, însă, nu a reuşit să-mi înăbuşe firea romantică. Sunt soţie şi mamă a doi copii. Din dorinţa de a-mi menţine spiritul tânăr, mă refugiez în poezie, versul iubirii fiind cel care atinge inima.

Recomandări

Adaugă comentariu