Cenaclul

Azi ne plimbam prin lumea lui "ce-ar fi fost dacă", Îmi iau bicicleta şi gonesc către tărâmul de ciocolată. Mă trezesc într-un cub caramelizat, Grevat de idealuri extrapolate, De unde poţi să îţi iei dorinţe 

Iubești. Sau e rutina Anilor târâţi după tine, Ca într-un joc ciudat În care doar tu ai de pierdut? Adori, Dar la tine totul se manifestă altfel. Se vede, Se simte, Se aude. Folosești simțuri, 

Nu-mi vinde iubite dragostea-n-târg mai avem destul de vândut de prin casă mai bine ai vinde salteaua subţire uşoară-i ca fulgul, dar tot ne apasă. Nu-mi vinde iubite dragostea-n târg vinde-n târg patul pe care-am 

Ai grijă să-nchizi ușa după tine, Iar cheia s-o arunci spre zări cu stele, Ca s-o găsesc prin gândurile mele Și să mai trec să văd dacă ți-e bine. Ai grijă să lași totul în 

În alb și negru e zugrăvită decepția. Cu sufletul făcut bucăți, pășesc spre un mâine care se tot depărtează. Reziduuri din el se căznesc să iasă la suprafață. Sunt numai răni. Șiroaie de sânge vânăt 

O treaptă de lignit. Dar e atât de înaltă.. Mi-e așa de frică… Mi-e tare teamă că vă voi dezamăgi! Nu ar fi pentru prima oară.. Dar vreau să vă fac mândri, Iar asta nu 

Cuvintele tale ma mangaie precum niste maini nevazute pana prind un contur Pentru ca nu am nume si nici viata imi refaci sufletul bucati dintr-o oglinda sparta In care te intrezaresti in fiecare noapte cand 

Înghețat mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager. 

Te-am visat libelulă, colorată şi liberă, Ca o regină a roiului, străbăteai ascunzişurile mele. Ai rostit că sunt gărgăriţa ta albastră, Când deodată timpul a îngheţat, aşteptându-ne pe noi, În acelaşi loc, plin de amintiri 

Revad in gand clipele tale, revad in gand soaptele care, ma trimiteau in sfere albe, sa te iubesc cu vorbe calde. Iubirea mea din Univers, la mine-n cale-ai aparut, cu ochii tai de zeitate, casatorita 

Din vina ta am tot uitat de mine Şi mi-am făcut contur din visul tău. Am hoinărit ades prin pietre şi ruine, Chiar de toate mă petreceau spre hău. M-am îndreptat spre tine cu toţi 

Sentimente-năbuşite zac pitite în dulap. De-aş putea, mi-aş dori să fiu un rac! Să mă-ntorc şi să găsesc, Drumul ce obişnuiam să îl iubesc. Şi de te-aş găsi, Te-aş prinde, pe o cale cu cireşi,