Iubești.
Sau e rutina
Anilor târâţi după tine,
Ca într-un joc ciudat
În care doar tu ai de pierdut?
Adori,
Dar la tine totul se manifestă altfel.
Se vede,
Se simte,
Se aude.
Folosești simțuri,
Când cei mai mulți nu o fac.
Nu după atâta timp.
Începutul pare
Mereu că așteaptă
După colţ,
Gata să intre în scenă,
Să ia parte
La ritualul zilnic.
Atât de zilnic,
Încât un sfert din viață
L-ați petrecut împreună.
Și totuși.
Libertatea este puntea de legătură,
Inscripția de pe inel,
Și obiectele personale nu îi strică
Orizonturile.
Nu ar trebui.
Visează la un film întreg cu tine,
Și toți ceilalți.
Și peisaje,
Locuri de văzut
Și amintiri de adunat.
De pus la păstrare
Pentru zile negre.
Pentru bătrânețe.
Iubești extremele,
Sau doar așa ar vrea,
Ca să îi semeni?
Peste un an, doi,
Va fi în marea uitare,
Căutând sublimul.
Pentru că îl uităm,
Sau nu l-am fi trăit,
Și ne promitem,
Dar nu avem curaj.
Și poate trebuie să îndrăznim
Măcar
Să ne lăsăm indicii.
Acum când se poate…
