Alt cântec
Şi m-aș duce m-aș tot duce la izvor cu apă dulce la umbră de brad înalt hăâât! departe de asfalt pe la umbra socului fără scara blocului la umbră de dor arzând să simt verdele
Maria Cernegura
Născută şi crescută în zarea muntelui Cernegura, la poalele dealului Cârloman, pe strada Florilor din cartierul Ţărăncuţa, la o aruncătură de băţ de pârâul Borzoghean, dincoace de cimitirul Eternitatea, fiica lui Maria şi a lui Vasile, oameni adesea prea cuminţi şi la locul lor. De profesie doctor de suflete.
Dăruire
Și glasul şi mâinile şi buzele şi sufletul şi ochii şi părul întreaga mea făptură cu gândurile toate şi toate ale tale sunt vino şi ia-le.
Dar așa…
Ar fi mistuit țărmurile păsările ar fi căutat piscuri copacii, bărci plutitoare s-ar fi numit dacă iubirea mea ar fi fost furtună dar așa... nu-i decît un fir de nisip cu raze de soare prinse
Aşteaptă-mă
Pădure aşteaptă-mă mâine n-o să mai întârzii, ai să vezi mâine va fi reîntâlnirea nu scutura merii sălbateci nu astupa scorbura cu viespi nu-ţi pieptăna pletele îţi stă bine aşa şi mai ales nu-ţi opri
Iubire cu-mprumut
Noapte bună iubire cu-mprumut ţi-aş spune adio de-aș ști că-n zori fără tine în suflet m-aș trezi te du, dormi dus în adâncuri purtat de visarea amară ia-ți luna să-ți fie martor voit foşnind printre
Concediere
M-a eliberat din funcţie vorbea despre reduceri de personal ceva în legătură cu restrângerea activităţii inimii spunea că n-o să mai simtă o vreme că aşteaptă un îngheţ că o să-mi plătească în avans câte
E vremea iubirii
În grădina Icoanei doi copaci se iubesc împletindu-şi crengile unul e alb şi altul roz cel roz e copleşit de iubire întors cu totul spre cel alb care se lasă mai greu vântul le dă
Anunț
caut loc într-o inimă pereche în miezul ei într-una din cămări la demisol printre artere sau unde se poate dar să fie cu fereastra spre suflet plătesc în sentimente păstrez liniştea nu dau petreceri nu
Infidelitate
Nu-mi vinde iubite dragostea-n-târg mai avem destul de vândut de prin casă mai bine ai vinde salteaua subţire uşoară-i ca fulgul, dar tot ne apasă. Nu-mi vinde iubite dragostea-n târg vinde-n târg patul pe care-am
Mătasea privirii
Din moliciunea tălpilor Până în creştet din ’năuntrul venelor până-n adâncul timpanelor din vârful genelor pân-la capătul răsuflării te iubesc eu pe tine Din noianul gândurilor până-n miezul suspinelor de la lumina zâmbetului până-n adâncul
Iubite
Iubite-ţi faci timp să vezi norii cum plâng cum îşi toarnă năduful amar cu găleata să fi strâns de ceva timp lacrimi în gând şi-acum că pot plânge, vărsarea e gata! Iubite-ţi faci timp să
Necunoscutul
- m-am luat după el care ştia pădurea - nu te teme - mi-a zis, strângându-mi mâna - cunosc fiecare copac fiecare cărare poiană fiecare prăpastie nu te teme să mergem înainte trebuia să rezist
Eu şi el
Se făcea că eram două seminţe una lângă alta doi lujeri de liană înlănţuiţi apoi am devenit păsări de noapte încrucişându-ne zborul el şi eu apoi spre miezul nopţii am devenit lumini pe cer eu
Pe tine
De la îmbrăţişarea trăită până-n vibraţia vocii din seninul ochilor până la nerostirea cuvântului de la cântec până-n mătasea privirii de la Nimic la Dumnezeu te iubesc eu pe Tine!