În grădina Icoanei
doi copaci se iubesc împletindu-şi crengile
unul e alb şi altul roz
cel roz e copleşit de iubire
întors cu totul spre cel alb care se lasă mai greu
vântul le dă şansa să se mângâie
la fiecare foşnire de crengi
o ploaie de petale se scutură în vânt
purtând spre pământ iubirea lor
verdele crud al ierbii se înfioară de petale albe şi roz.