O jale se-aude, o jale mă cheamă,
Să m-arunc în abisul obscur fără teamă
Să gust din nimicul hain şi etern,
Întunericul rânced, lugubru, obscen.
Un suflet în patimi, un suflet pornit,
Să vadă-absolutul în gând lămurit,
Să simtă, să plângă cu sufletul jalnic
Superba lumină în chinu-i amarnic.
O jale mă strigă, o jale mă-ndeamnă,
Să sfâşii lumina a zilei ofrandă
Să caut ascunsul, să caut esenţa
Misterul din suflet etern, existenţa,
Afară e toamnă, o toamnă molcomă,
În suflet îmi toarnă otravă o donnă,
O jale se-aude în toată fiinţa
Să simt Absolutul vieţii, credinţa.
