Prima petală
cu greu se desprinde
purtându-mi gândul
în lină plutire:
“Mă iubeşte…”
Lacrimă însângerată,
“Nu mă iubeşte”
află tainic ascunziş
în braţele ierbii-nalte.
Una câte una,
se aştern în juru-mi
înfocate “Da” şi “Nu”,
fiecare cu a ei menire.
“Mă iubeşte!…”
destăinuie catifelat
cea din urmă.
Tocmai atunci, pasul tău
neştiutor striveşte
inocenta creaţie,
ochii
cărora le-am dus dorul
spun
tot ce-aş vrea să ştiu iar
sacrificiul
devine pe dată
un joc inutil.
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
