Insulele fericiților

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Un poem de Gellu Naum.

Era primăvară stăteam la fereastră ploua
mi-ar fi plăcut să mormăi câteva din frumoasele mele
poheme
atunci de nu se stie unde se ivea o tânără Hanska
ne așezam unul lângă altul ne lipeam de același perete
Era o liniște nefirească stăteam încremeniți așteptam
În orice caz cineva nevăzut ne pândea
Ceilalţi se uitau la televizor și noi ce limbă vorbeam

era primăvară plângeam cu hohote
când disperat când fericit niciodată la mijloc
pe sus vuiau vulturi şi Hanska aceea învelită într-o pânză gălbuie se înecase de mult în apele Vistulei
dar se uita de acolo la mine cădea pe gânduri îmi trimitea un bilet
“s-a zis cu noi” îmi scria

afară pe un cer intestinal-albastru nişte ceasornice
își învârteau cu viteză limbile poleite

Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001),
în volumul “Malul Albastru” (1990)

(foto)

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu