Întoarce-te
Întoarce-te acolo unde se smulg speranţe în faza de mugur din disperate piepturi ce n-au avut în faţă decât necuprinse distanţe de naivele visuri curmate atât de prematur. Întorce-te acolo unde viilor li se pironesc
Cenaclul
Trăiesc iubind
Iar zorii se ivesc, Iar noaptea trece... Spre depărtări privesc Și lacrima e rece . Doar gândul e hoinar Încearcă să alunge, Tristeți ce iar apar... Și dorul mă înfrânge. Și inima îmi bate Iubirea-adăpostind,
Dor cu dor…
Nu am trăit nicio zi fără o picătură de dor. Dorul a fost și este parte din mine mereu. Uneori era parte din pielea mea, din corpul meu, atunci când mi-era dor de atingerea cuiva,
Ultima rocadă
m-ai răzgândit de fiecare dată și îmi părea firesc să spun je t'aime, fără să știu că-n lumea-ți complicată iubirea este doar o rimă de poem... mă vei privi o vreme pe ascuns. despovărat... în
Te știu
Te-am scris cu cerneala din sânge, Timpul se stinge și pare că n-ajunge, dar pe suflet mirajul e viu și se scurge în valuri, în pete de om și pustiu... Pe mine mă știu, pe
Abstract divin
S-a mirat şi Dumnezeu când a văzut Că eşti aşa frumoasă Când tu zâmbeai Lumina se făcea în rai Iar când plângeai Plângeau şi îngerii cu tine Şi se rugau să-ţi fie bine. Când tu
Cu “vina” la o cafea
Privesc afară și văd o zi de iarnă dezbrăcată de zăpadă.Ieri totul era imaculat, copacii își înălțau maiestuos crengile asemeni unor coroane argintate, aveau sămeția cerbilor pe vârf de munte. Niciun defect , nicio fisură,
Vise care ucid
Vântul duce o luptă grea afară, iar eu duc o luptă și mai grea în patul meu rece,unde obișnuiam să dorm cu..ea. Mă lupt cu gândurile care îmi invadează liniștea. Mă uit pe fereastra plină
Divagaţii despre tul
În ultima perioadă, mă inspiră enorm de mult tulul: tulul roz și tulul bleumarin. Dacă poezia ar putea fi atinsă, ar trebui ca degetele noastre să simtă o senzație vălurită de tul – de tul
Mâine paşii ne destramă
Mâine, paşii ne destramă, sub foşnet uşor de frunze În miros de toamnă udă, de pământ şi prea mult dor Gânduri valuri îmi ascund, trist sub bruma ochilor Cum să îl aştern pe mâine, peste
Ne dati ori nu ne dati?
E satul tot mai gol, tot mai pustiu… Tot mai puțini copii-s cu Moș Ajunul, tot mai puțini vestesc, de-un timp, Crăciunul pe ulițele scrise cu-argintiu de-o iarnă generoasă cu zăpada, cu gerul și cu
Cu fiecare simț îmi caut liniștea pierdută
De-atâta timp nu mi-am mai văzut liniștea O caut cu privirea, uneori se furișa, noaptea, după perdea Mă privea cum mă chinuie nesomnul și gândurile Îmi ștergea, pe furiș, fruntea și lacrimile. De-atâta timp nu
Iubește-mă, azi
Iubește-mă azi, că mâine se poate Să-ți tremure pasul, să fiu prea departe Dezbracă-mă azi de teamă și verde Iubește-mă azi, că mâine se pierde… În anotimpuri strivite de timp și de ploi... avem doar
În Edenul pregătit
Urc o treaptă, înc`-o treaptă. Ziua ce-o aștept de veacuri Îmi presară flori de nalbă Peste piept, peste cuvânt. Simt bucățile din trupu-mi Cum se înalță rând pe rând, Se așază peste Tine. Noaptea albă
Lungimea curcubeului
Am luat sapte raze de lumina si le-am aruncat la orizont, Capetele le-am prins bine de copaci cu noduri pescaresti, Am luat culorile lumii si am colorat fiecare raza separat, Am suflat vant de miaza-zi