Ora-ntoarsă şi ziua mov (Poema 7)

Ora-ntoarsă şi ziua mov (Poema 7)
Ziua mov şi ora-ntoarsă, vioara tristă şi cafeaua-amară făr’ de zahărul sufletului uitat de chelnerul memoriei este tot ce-avem după tristeţea cea mov-de-toate-zilele desprinsă parcă din ţinutul albatroşilor. Ziua mov şi ora-ntoarsă – cărţile căzute 

Zidul

Zidul
Între noi e un zid, între noi e-ntuneric, Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric. Lumea ta... un 

Meteor

Meteor
Ce cazatoare te avanti, pe bolta de cerneala si scaparand trezesti o lume moarta de milenii, esti unica ,mirifica-n menirea ta astrala si stele miliarde se minuna pizmase, lumina lor ,o sperii. Dar scurta ,vai 

Piano

Piano
Hai, vino să-mi fii partitură, Să-mi iau cu privirea din tine Doar note cu-aspecte feline De pe-un portativ aventură. Pianul să-ți fie-așternutul, Iar tu, cu mișcări languroase De mâinile mele atrase, Iubirii să-i fii începutul. 

Dorinţă

Dorinţă
Vreau să muşc de pe buze curajul cu vârful soarelui înaripat într-un suflet care pişcă la nesfârşit furia în obrazul încălzit decupând profilul mirosului tău împăturit în treizeci şi patru de bucăţi prinse în speranţa 

Visările dintre castani

Visările dintre castani
Miroase a castane coapte Și-a rime-mbrățișate-n dor. Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte Pictându-si tainic toamna lor. Coboară lin din miazănoapte Un vânt ștrengar în La minor. Albastrul cerului, o clipă Mi-a-mbrățisat voința-n rost, Sculptându-i pacea 

Duminica

Duminica
Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste , deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet. Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea . Respiraţiile tac , din palme 
1 5 6 7 8 9 115