Cu tine

Cu tine
Eu nu alung nimic, în gândul meu, Din râuri naște dragostea cuvinte, Pe chip mi-am încrustat iubirea ta Cu fierul înroșit de jurăminte. Mi-am zugrăvit în palme-al tău contur, Azi port pe buze gustul cărnii 

Un soi de Apocalipsă

Un soi de Apocalipsă
Ploua-n ţărâna sa, Pământul, Iar cerurile-l înghiţeau bucată cu bucată, Spulberându-i nemernicia... Ploua amar, iar umbra Picăturilor grele Se-ndesa în Eternele anotimpuri, Care brusc se succedau Precum clipele, Eternitatea dispăruse Iar noaptea şi ziua Erau 

Poate

Poate
Poate că mâine avea-vei totul, Ce dacă azi nu ai? E sigur că Netotul Va fi savant în Rai. Ești slab? Visează, lasă Ca mintea ta să zburde Răspunde-atât: „Nu-mi pasă” Că spusele-s absurde. Sunt 
1 7 8 9 10 11 112