Când nu pui preț pe liniște se duce
și-ajungi în iarba zarvei să-i faci cruce,
să o îngropi cu popi și cu fanfară
fiindcă al larmei fluviu dă pe-afară
și tot ce e în preajma lui inundă
cu-o zbatere de-a dreptul furibundă…
Când uiți pe suflet să îl primenești
nu te mira că nu vezi prin ferești
lumina despletindu-se în beznă
și cum și-agață cerul sori pe gleznă…
Apreciază zilnic tot ce ai
și fă-ți mereu, mereu din clipă rai
căci va veni o vreme când vei vrea
s-alini,să cânți și nu vei mai putea…
