Ploi de mai

Speranța-mbrățișează vântul,
Sub ceruri ape-și prind mirare
Când ploaia îmi sărută gândul.

În coruri stele-și prind colindul
Luminii, în nuanțe-n care
Speranța-mbrățișează vântul.

Din nori cerești îmi scot cuvântul
Iar curcubeee râd sub zare
Când ploaia îmi sărută gândul.

Însămânțesc cu el pământul
Să-i prind aripi când peste soare
Speranța-mbrățișează vântul.

Dansez cu bucurii în rândul
În care îngeri pun visare
Când ploaia îmi sărută gândul.

Sub stropi de mai îmi spăl veșmântul
De temeri, dor și remușcare.
Speranța-mbrățișează vântul
Când ploaia îmi sărută gândul.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu