Cenaclul

În zadar mă lupt cu somnul şi, cuprins de resemnare, Număr stelele căzute ca în cea din urmă zi. Adun paşii către tine ancoraţi în aşteptare, Încât să rezulte clipa care, poate, va veni... Întuneric 

La orice pas visu-mi te știe, Cu alți ochi chiar de-ai veni, Tot te-aș ghici printre zbateri De pleoape, de aripi- să știi! Și dorul te crede Că-mi pâlpâi prin gene Aluneci din culme pătrunzi 

Când vii, îmi pare ziua că-nflorește Cu zorii în petale aurii Și revărsări de scânteieri zglobii În cerul ce-n albastru se gătește. Mă prinzi în umbre lungi de brațe-ntinse Și mă alinți în dulcele balans 

Ți-am auzit vocea în mine O voce caldă îmi spunea ce iubea Născută era parcă să aline Gânduri pe care gura le tot oprea. Dar cine ești tu, suflet, robit de durere? Ce ești pe-acest 

M-am îndrăgostit de tine și recent de Dumnezeu, ... când am renegat din mine moartea sau ce-a fost mai rău. (mai rămâne o dilemă ... ca o spadă de asalt!), Toți apostolii iubirii să îi 

Stomacul meu are urechile ciulite, aude tot. Inima mea a boldit ochii, e foarte atentă. Mâinile mele respiră bine, țin aer curat. Capul meu merge întins, fără popas. Picioarele mele gândesc, iau decizii. Rădăcinile se 

Când inima ţi-este zdrobită Şi sufletul îţi este gol, Nu te întoarce la ispită, Că viaţa toată e un rol! Când scena vieţii se goleşte Şi timpul trece fără rost, Găseşte-ţi rolul şi iubeşte Cu 

Ganduri iti cad Pe podoabele-unor carti, Din cotoare ce-au deschis Amintiri. Sunt harti de pe chipuri Ce-au descris bogatii. Ei sunt tu cu-al lor zambet Si stiu ce poti sa fi. Sunt zambete ce-ti deschid 

drumul acesta cu pietre asprite ce-mi sângeră tălpile sub asurzitoare tăceri, drumul acesta rătăcit prin răspântii, nesfârşit ca o rugă viscolindă prin seri, fumuri albe de ceţuri, felinare orbite şi vânt destrămând stelele-n cer, drumul 

Alunec pe frunze şi nu ştiu De e toamna vinovată sau eu aiurită, Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu Să nu cad pe ora desfrunzită. În buzunare îmi afund mâinile nefiresc, Merg cu 

Ți-am întins o mână, Apoi pe-amândouă Și-am cerut privirea-ți caldă să rămână, Fără nori de gheață, fără stropi de rouă. M-ai privit, mirată Și-ai întins, uimită, Mâna care-n visuri, noaptea, mi se-arată Ca de zeitate-n 

femeie tu - lumină albă și culoare; pustie și rătăcitoare prin ale vieții poteci răsunătoare ; blândă și impetuoasă , calmă și misterioasă, foc, apă, zăpadă și ploaie, mirosul reavăn de verde și savoare, adâncuri 

Îmi place vinul roșu, cu note dulci, Amare cireșe când îmi aduci. Îmi plac filmele alb-negru, fără voce, În care noi doi facem piruete feroce. Îmi place de tine dimineața, Când mă rogi să-ți cos 

Ce crezi tu, fătucă hoață de privire, C-ai să scapi cu una, două sau cu trei Pofte de-alintare, pofte de iubire? Ce-ai avut, hoțoaico, ochii să îmi iei? Mi-ai umblat prin gânduri, te-ai lăsat visată,