Când ajung în squarul unui oraș nou, simt siguranță.
În pătratul lui. Mă întreb unde nu sunt? E dimineață.
Invizibile diagonalele unor vremi de aur, ce demult!
Cafea în mână. Unde sunt cel ce sunt cel ce nu sunt?
Pătratele timpului în simfonia îngerilor de pe clădiri,
Străzi, trotuare, în prag de chei, pe poduri. Rădăcini.
Știi. Să ieși de sub radical trebuie să fii pătrat perfect
Și pătratele magice se împart în serii uimitoare, repet:
Pătratul, ordinea perfectă în univers, esența spațiului
Dumnezeu în Creaţie. Materie.Baza piramidei astrului
Pulover pe gât, cafea, în dimineața- squar, mă gândeam,
Au înțeles greșit hărțile și cărțile pătrate. Ce interpretau?
„Capul la putere e pătrat, ai solzi, nu stai în pătrățica ta”
Dar vechi dezastre zic c-odată, roata și pătrată se-ntorcea.
Squarul poveștilor urbane, făcute cu lacrimi metru pătrat
Arată că dacă placi pătratul lui Malevici, ești de cenzurat
Dar dacă ai o rochie neagră pătrată, zic c-ai viața colorată.
Criza la pătrat e cerc vicios: În-cerc te-nvârți, nu în pătrat!
Roza vânturilor! M-am uitat la îngeri. Cafeaua și-am plecat.
