În zilele de stat în casă,
Caut florile în amintiri.
Le-am regăsit!
Sunt la fel de frumoase!
Au păstrat parfumul clipelor,
Ca o readucere de gând dus,
De pași făcuți pe lângă ele.
O amintire confuză,
Comparată cu clipele de astăzi,
Ce ne sunt cenzurate
În spații închise,
Doar cu ferestre
La care, dacă ai pus ghivece,
Ai flori – florile casei.
Ele ne par ca niște copii:
Le îngrijești, le iubești,
Vorbești cu ele,
Le privești,
Le faci poze.
Astfel, cu ele, nu ești singur.
În plus și ele sunt cenzurate,
Nu pleacă de acasă
Așa cum au plecat, cândva, copiii.
